Definiția cu ID-ul 1236072:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spătărel sm [At: (a.1577) CUV. D. BĂTR. I, 26/9 / Pl: ~ei / E: spătar1 + -el] 1 Titlu dat în țările române boierului de rang mic care păzea ordinea la sate și care avea unele atribuții militare în timp de război. 2 Boier care deținea titlul de spătărel (1).