spăteáză f., pl. eze (dim. d. spătă saŭ alb. špátăză. Cp. cu sfîrlează). Est. Scîndurică, piesă de lemn lată așa cum îs gratiile uneĭ căruțe (în laturĭ saŭ înapoĭ la corlată), la ferăstrăŭ (piesele de care apucĭ cînd taĭ), la aripa moriĭ saŭ a vîrtelnițeĭ (= fofează) ș. a. Spătar (rezemătoare) la scaun. – În sud și vest spetează, șindilă de zmeŭ. Pe aĭurea numele unor plante cu frunze lungĭ și late, ca pipirigu sau (Ial.) stînjinelu.