SPÎRC², spîrcuri, s. n. (Mold., Bucov.) Bucată mică de carne slabă, fără grăsime; zgîrci, cartilaj. Și-au oprit pentru sine carnea cea mai grasă și mai frumoasă, iar celuialalt i-au dat mai mult ciolane, spîrcuri. SBIERA, P. 254. ♦ Bucățică, fîșie. Cînd m-ar vedea ai mei că îmblu cu un spîrc de piele ca aiesta, n-aș ști unde să mă ascund de rușine. SBIERA, P. 179.