SPÎNATIC, -Ă, spînatici, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Cu barba și mustața rară. Pe fereastră văzură îndată în lumina vetrei pe un om cu obrazul încrețit și spînatic. SADOVEANU, O. VIII 115. Cam spînatic de feliul lui, musteață de loc, și barbă puțintică tare. MIRONESCU, S. A. 54. Un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. AL. II 26. – Variantă: spînatec, -ă (PAS, Z. I 25, C. PETRESCU, A. 301, POPA, V. 81) adj.