2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
spuriu2 sn vz șpuriu2
șpuriu2 sn [At: CARAGIALE, O. VII, 196 / V: (reg) sp~, ~s / Pl: ? / E: ns cf ger spüren] (Îrg) 1 (Îf șpurius) Presimțire. 2 (Îaf) Bănuială (10). 3 Perspicacitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șpurius sn vz șpuriu2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
spuriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SPURIU adj. v. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spuriu adj. v. FALS. INAUTENTIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEÎNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
spuriu s.n. (înv.) 1. (în forma: șpurius) presimțire, bănuială. 2. fler, perspicacitate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||