7 definiții pentru spunător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spunător, ~oare [At: PSALT. HUR 88v/6 / V: sponiet~, ~uit~, ~uiet~ / Pl: ~i, ~oare / E: spune + -tor] (Înv) 1 sm Propovăduitor. 2 a Revelator. 3 sm, rar, sf Povestitor. 4 sn (Grm; înv) Cazul prepozițional. 5 smf Persoană care dezvăluie o taină. 6 sn (Mat) Exponent (3).
sponietor, ~oare s, a vz spunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spuietor, ~oare a vz spunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spuitor, ~oare a vz spunător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPUNĂTOR adj. v. revelator, semnificativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spunător adj. v. REVELATOR. SEMNIFICATIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spunător, spunătoare, adj. s.m., n. și f., adj. (înv.) 1. (s.m.) propovăduitor, predicator. 2. (s.m. și f.) povestitor. 3. (s.m. și f.) persoană care dezvăluie o taină. 4. (s.n.) cazul prepozițional (în gramatică). 5. (s.n.) exponent (în matematică). 6. (adj.) revelator, semnificativ.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||