sponcă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate.