spiritism s. n. 1. Concepție ivită în America la jumătatea sec. 19 și răspândită peste câțiva ani în Europa, bazată pe credința că sufletele (spiritele) morților supraviețuiesc și pot comunica cu cei vii prin diferite procedee oculte asupra unor fapte ascunse, trecute sau viitoare, prin intermediul unei persoane căzute în transă (mediul) sau prin mișcarea meselor, scrierea pe masă ș.a. 2. Practică bazată pe spiritism. – Din fr. spiritisme.