spionare sf [At: I. GOLESCU, C. / P: spi-o~ / Pl: ~nări / E: spiona] 1 Strângere pe ascuns a secretelor de natură militară, politică, economică ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații Si: (înv) spionat (1). 2 Supraveghere pe ascuns a unei persoane sau a faptelor, manifestărilor etc. ei pentru a-i surprinde gândurile, intențiile, secretele etc Si: iscodire, iscodit, pândă, pândire, urmărire, urmărit¹, (rar) pândit, spionat (2), (pop) cercare (4), (îrg) spionărie, (înv) spionătură, (îvr) observație, spionie, spionlâc.