spintecătură sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~tic~ / Pl: ~ri / E: spinteca + -ătură] 1-2 Spintecare (1-2). 3 (Ccr) Tăietură lungă și adâncă făcută în corpul unor ființe. 4 (Pex) Loc unde s-a făcut o spintecătură (3). 5 (Pop) Semn distinctiv în formă de tăietură lungă la urechea unor animale spre a fi mai ușor identificate de posesor. 6-8 Spintecare (3-5). 9 (Ccr) Bucată desprinsă prin despicare dintr-un lemn. 10 (Pop; spc) Scândură îngustă, foarte sbuțire și flexibilă, de calitate inferioară. 11-12 Spintecare (7-8). 13 (Pan; ccr) Albie a unui râu (de munte). 14-15 Spintecare (11-12). 16 (Înv; fig; dep) Femeie de moravuri ușoare. 17 (Înv; fig; dep) Persoană lipsită de seriozitate.