spintecat², ~ă a [At: BIBLIA (1688) 87²/14 / Pl: ~ați, ~e / E: spinteca] 1-2 (D. ființe sau despre părți ale corpului lor) Care este despicat printr-o tăietură (lungă și adâncă) sau înjunghiat cu un obiect ascuțit, fiind rănit, sfâșiat, operat, omorât etc. Si: tăiat². 3 (D. medii fluide) Care este pătruns și trecut cu iuțeală Si: despicat². 4 (D. obiecte sau, rar, despre ființe ori despre corpul lor) Care este tăiat în două sau mai multe bucăți Si: despicat² (1), despărțit² (12). 5 (Pex) Care este deschis prin tăiere. 7 (Pfm; d. obiecte de îmbrăcăminte) Sfâșiat (4). 8 (Spc; d. obiecte de îmbrăcăminte) Care este prevăzut, din croială cu șliț¹ sau cu alte despicături. 9 (Prc; d. obiecte de îmbrăcăminte) Care este încheiat în față. 10 (D. materiale lemnoase) Care este despicat în lungul fibrelor. 11 (D. foi metalice) Care este orientat în direcția cristalelor, printr-o tracțiune perpendiculară pe direcția de rupere.