spiccato (cuv. it. „izbitor, scurt, desprins”), specialitate a tehnicii de mână dreaptă, în care pentru fiecare sunet, arcușul* este aruncat, descriind un arc de cerc la care coarda devine tangentă. Punctul de atingere creează sunete scurte, sprintene, folosite în rondouri*, tarantele*, în general în mișcări rapide. Se execută la mijlocul arcușului, iar în mișcări moderate sub mijloc. Se notează cu un punct* deasupra notei sau cu indicația abrev. s. spicc.