speriat², ~ă [At: CORESI, EV. 377 / V: (îrg) spăreat, spăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: speria] 1 a (Înv; d. ființe) Înfricoșător. 2-3 a, av (D. ființe) (Care este) cuprins de frică Si: sperios (1), (reg) străhidat. 4-5 a, av (Pex) (Care este) cuprins de neliniște Si: alarmat² (3), îngrijorat, neliniștit, tulburat². 6-7 a, av (Pex; d. oameni) Intimidat. 8 sm (Îvr; fig) Persoană încrezută. 9 a (D. înfățișare, privire, ochi, glas etc. sau d. manifestări ale oamenilor ori mișcări ale ființelor) Care trădează frică. 10 a (Pex) Care trădează neliniște. 11 a (Reg) Sperios (1). 12 smf (În superstiții) Duh necurat care provoacă spaima (1) Si: sperioi.