sperare sf [At: FM (1845), 51²/21 / Pl: ~rări / E: spera] 1 (Înv) Speranță (1). 2 (Înv; îe) În ~ea de… În speranța (4) că… 3 (Îe) A păstra ~ea de… A spera (1). 4 (Îe) A da (cuiva) ~rări A face (pe cineva) să spere (1). 5 (Îe) A(-și) pune ~rările în (cineva sau ceva) A spera (4). 6 (Înv) Speranță (8).