Definiția cu ID-ul 508465:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sperá (-r, át), vb. – A nădăjdui, a avea nădejde. Lat. sperare (sec. XIX). – Der. speranță, s. f., din it. speranza; dispera (var. despera), vb., din it. disperare.