spera [At: GR. R.-N. II, 45²/6 / Pzi: sper, (îrg) ~rez / E: it sperare, lat sperare] 1 vt(a) A avea sentimentul că ceva (mult) dorit, care ar putea să nu se întâmple, va avea loc cu adevărat Si: a se aștepta (8), a nădăjdui, (îvp; fam) a trage nădejde, (îrg) a se nădăi, (înv) a upovăi. 2-3 vtrm (Pex) A (se) crede (36). 4 vi (De obicei construit cu pp „în”, rar, „de”) A se întemeia în așteptările sale pe… Si: a se încrede în…, a-și pune nădejdea în…, (înv) a nădăjdui, a upovăi.