spas n. 1. porțiune de pânză coprinsă între spata și sulul dela piept; 2. Bot. spata dracului. [Tr. spaț; v. spată].

spas n., pl. urĭ (lat. spatium, spațiu, infl. de pas. V. răspas). Pînza țesută și neînfâșurată încă pe sulu din ainte.

spas (-suri), s. n. – Parte a țesăturii nerulată încă pe sul. – Var. spaț. Lat. spatium (Tiktin; REW 8129), cf. v. it. spazzo. – Der. răspas, s. n. (răgaz, repaus, odihnă), probabil contaminat cu a păsui „a amîna”, cf. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 685; Weigand, Krit. Jb., XVIII, I, 98; Pușcariu 1445 (după Cihac, II, 308, din sl. *raspasti sę „a se despica”; după Capidan, Dacor., III, 754, din lat. *respissus; după Giuglea, RF, II, 56, din lat. expa(n)sus; din gr. σπάθιον, după Diculescu, Elementele, 465). Cf. spațiu.

SPASUL-DRACULUI s. v. ferigă, iarbă-dulce.

spasul-dracului s. v. FERIGĂ. IARBĂ-DULCE.

spas s.n. (reg.) 1. porțiune de pânză cuprinsă între spate și sulul de la piept. 2. plantă denumită și: spata dracului.