2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

A SPĂTĂRÍ ~ésc intranz. înv. A fi spătar. /Din spătar


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spătărít s.n. (reg.) meșteșugul, meseria celui care face spete (pentru războiul de țesut); meseria spătarului.

Intrare: spătărit
spătărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spătărit
  • spătăritul
  • spătăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • spătărit
  • spătăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: spătări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spătări
  • spătărire
  • spătărit
  • spătăritu‑
  • spătărind
  • spătărindu‑
singular plural
  • spătărește
  • spătăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spătăresc
(să)
  • spătăresc
  • spătăream
  • spătării
  • spătărisem
a II-a (tu)
  • spătărești
(să)
  • spătărești
  • spătăreai
  • spătăriși
  • spătăriseși
a III-a (el, ea)
  • spătărește
(să)
  • spătărească
  • spătărea
  • spătări
  • spătărise
plural I (noi)
  • spătărim
(să)
  • spătărim
  • spătăream
  • spătărirăm
  • spătăriserăm
  • spătărisem
a II-a (voi)
  • spătăriți
(să)
  • spătăriți
  • spătăreați
  • spătărirăți
  • spătăriserăți
  • spătăriseți
a III-a (ei, ele)
  • spătăresc
(să)
  • spătărească
  • spătăreau
  • spătări
  • spătăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)