2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spătărit sns [At: H XVIII, 235 / E: spată + -ărit] (Reg) Meșteșugul spătarului2.

spătări vi [At: NECULCE, L. 124 / Pzi: ~resc / E: spătar1] A exercita funcția de spătar1 (1).

A SPĂTĂRÍ ~ésc intranz. înv. A fi spătar. /Din spătar

SPĂTĂRI vb. (Mold.) A exercita funcția de (mare) spătar. L-au pus spătar mare, și n-au spătărit vreme multă ș-au murit. NECULCE. Etimologie: spătar + suf. -i. Vezi și spătar, spătărel, spătăresc, spătărie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spătărít s.n. (reg.) meșteșugul, meseria celui care face spete (pentru războiul de țesut); meseria spătarului.

Intrare: spătărit
spătărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spătărit
  • spătăritul
  • spătăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • spătărit
  • spătăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: spătări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spătări
  • spătărire
  • spătărit
  • spătăritu‑
  • spătărind
  • spătărindu‑
singular plural
  • spătărește
  • spătăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spătăresc
(să)
  • spătăresc
  • spătăream
  • spătării
  • spătărisem
a II-a (tu)
  • spătărești
(să)
  • spătărești
  • spătăreai
  • spătăriși
  • spătăriseși
a III-a (el, ea)
  • spătărește
(să)
  • spătărească
  • spătărea
  • spătări
  • spătărise
plural I (noi)
  • spătărim
(să)
  • spătărim
  • spătăream
  • spătărirăm
  • spătăriserăm
  • spătărisem
a II-a (voi)
  • spătăriți
(să)
  • spătăriți
  • spătăreați
  • spătărirăți
  • spătăriserăți
  • spătăriseți
a III-a (ei, ele)
  • spătăresc
(să)
  • spătărească
  • spătăreau
  • spătări
  • spătăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)