O definiție pentru sostea
Etimologice
sostea (-ele), s. f. – (Arg.) Izmene, chiloți bărbătești. Țig. sosti.
Intrare: sostea
sostea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||