sosire [At: (a. 1631) MAG. IST. I, 269/8 / Pl: ~ri / E: sosi] 1 Deplasare (tot mai) aproape de cineva sau de ceva Si: apropiere (1), sosit¹ (1). 2 Prezentare într-un anumit loc Si: apariție (1), arătare (5), ivire, picare, sosit¹ (2). 3 Atingere, la un moment dat, a unui anume loc, în urma parcurgerii unui drum Si: ajungere (10), ajuns¹ (10), sosit¹ (3), venire, venit¹, (rar) strângere. 4 (Fig) Naștere. 5 Începere a desfășurării, la un moment dat, a unui interval de timp, a unui anotimp, a unui eveniment etc. 6 (Spt; șîs linie de ~) Linie trasă pe sol sau marcată printr-un fir suspendat între doi stâlpi, care delimitează locul unde se termină o cursă. 7 (Pop) Abatere a unui necaz, a unei nenorociri asupra cuiva Si: cuprindere (1), lovire. 8 Ajungere din urmă.