sosină, sosine, s.f. – (bot.) Plantă; osul-iepurelui, asudul-calului, buruiană de lângoare, sălășitoare (Onoris arvensis L). ♦ (med. pop.) Utilizată ca afrodisiac și contra herniei și lungoarei (tifosului). Se dă și la vite când urinează sânge și când se încuie (Borza, 1968: 120). (Maram.). – Et. nec. (MDA).