SONOMETRU (< fr. {i}; {s} lat. sonus „sunet” + gr. metron „măsură”) s. n. 1. (FIZ.) Instrument pentru verificarea legilor de vibrație a coardelor, pentru compararea înălțimii sunetelor sau pentru măsurarea unui interval. 2. (TELEC., FIZ.) Aparat folosit la măsurarea obiectivă a nivelurilor de intensitate acustică, a zgomotelor produse de o sursă determinată.