SONERÍE (< fr.) s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare acustică, care emite sunete intermitente prin lovirea unui mic clopot cu un ciocănel. ◊ S. electrică = s. al cărui ciocănel este acționat de un electromagnet. Inventată (1835) de germanul Christian Neeff (1782-1849). 2. Butonul cu ajutorul căruia se închide și se întrerupe circuitul electric al unei sonerii electrice.