sonerie sf [At: CARAGIALE, O. II, 37 / V: (rar) ~năr~, (reg) sun~ / Pl: ~ii / E: fr sonnerie] 1 Dispozitiv de semnalizare acustică, acționat electric sau mecanic, care emite sunete intermitente, prin lovirea unui mic clopot cu un ciocănel. 2 (Pex) Sunet produs de sonerie (1). 3 (Îs) ~ electrică Sonerie în care ciocănelul este acțonat de un electromagnet. 4 Buton care, prin apăsare, declanșează mecanismul unei sonerii (3).