Definiția cu ID-ul 955480:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice în proporții care pot varia și dintre care una este de multe ori fluidă. Scot din butoaiele cu soluții caustice pieile crude ale animalelor. BOGZA, A. Î. 105. ◊ Soluție solidă v. solid. 2. Modalitate de a ieși dintr-un impas, de a dezlega o problemă, de a rezolva o dificultate. Guvernul țarist nu era în stare să dea problemei țăranilor o soluție definitivă și echitabilă. SADOVEANU, E. 230. Ți-am spus singura soluție, dacă-ți convine. C. PETRESCU, C. V. 133. S-a întors din străinătate cu capul plin de planuri îndrăznețe și cu soluții sigure pentru toate greutățile. REBREANU, R. I 50. ♦ (Mat.) Metodă de a rezolva o problemă; p. ext. rezultatul obținut. (Atestat în forma soluțiune) Grigoriu era absorbit în soluțiunea ecuației sale, care numaidecît trebuia să iasă egală cu zero. HOGAȘ, H. 71. 3. (În expr.) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. – Variantă: (învechit) soluțiúne s. f.