solfegiu sn [At: FILIMON, O. II, 214 / Pl: ~ii / E: it solfeggio, fr solfège] 1 Exercițiu vocal care constă din intonarea notelor cu pronunțarea denumirii lor, menit să dezvolte auzul și deprinderea de a citi pe note Si: (înv) paralaghie. 2 Mică piesă muzicală fără text, compusă exclusiv în vederea exercițiilor de tipul solfegiului (1) Si: (înv) paralaghie.