SOLECISM s. n. (< fr. solécisme, lat. solecismus, cf. gr. soloikismos < Soloi, oraș în Cilicia, colonie ateniană, unde se vorbea o greacă incorectă): greșeală de sintaxă în vorbirea literară; abatere neintenționată de la forma normală, folosită mai ales de scriitorii latini. Rezultă din nerespectarea regulilor sintactice de către vorbitori, ca o consecință a lipsei de cultură sau a necunoașterii limbii de către aceștia. În concepția celor vechi (greci și latini), s. dă stilului colorit individual, reprezintă o podoabă stilistică.