soga v vz soage

soace² v vz soage

soage [At: DOSOFTEI, ap. HEM 939 / V: (reg) ~ace, ~alge, soga, sogi, solga, solja, sologi, stoga, stoji, suga, sugi, asoga, asolga, zolga / Pzi: sog, sogesc / E: ml subigere cf mg szoggatani] 1-2 vtrp (Îrg) A (se) rupe o bucată din aluatul dospit și a-i (se) da formă (de pâine) înainte de a (se) băga la cuptor Si: (reg) a solzi (4), a sovâlta. 3-4 vtrp (Trs) A (se) frământa (aluatul dospit, cașul etc.). 5 vt (Reg) A da prin făină înainte de a pune la cuptor. 6 vt (Reg; îf sogi) A subția.

soalge v vz soage

sogi v vz soage

solga v vz soage

solja v vz soage

sologi v vz soage

stoga v vz soage

stoji v vz soage

suci⁴ v vz soage

suga v vz soage

sugi v vz soage

zolga v vz soage

SOAGE vb. (Mold.) A rupe o parte din aluatul dospit și a da formă pîinii, înainte de a o băga în cuptor. Soagem noi pita din aloat și deacii o și coacem. DOSOFTEI, PARIMIAR. ◊ Fig. Lesne Svinția sa ne-au frămîntat din lut și ne-au sopt și ne-au însuflețat. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie: lat. subigere.

soáce, V. sog.

soáge, V. sog.

soálge, V. sog.

2) soc, a soáce, V. sog.

sog, a soáge v. tr. (cp. cu lat. subágere, cl. subígere, a reduce, a supune). Trans. (Vicĭu). Pun aluatu din covată pe cîrpător și-ĭ daŭ formă rătundă. – Part. sos inuzitat. Vicĭu dă și un part. straniŭ șolgit (de conj. 4) și un inf. a soace, a soalge și a soga.

SOAGE vb. v. frământa, plămădi.

SOAGE vb. (Transilv.) a sovâlta. (~ aluatul de pâine.)

soage vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI.

*SOAGE vb. (Transilv.) a sovîlta. (~ aluatul de pîine.)

soage (-og, -os), vb. – A modela, a da formă aluatului de pîine. – Var. soga, sogi, (în)so(l)ga. Lat. subigĕre (Pușcariu, ZRPh., XXXIII, 232; Pop, Dacor., VIII, 82-93; REW 8372), cf. sp. sobar. În Trans., participiul nu se întrebuințează.

SOGA, importantă familie aristocratică din Japonia (sec. 6-7), originară din reg. Yamato (azi prefectura Nara), cu rol major în introducerea budismului în Japonia. Mai importanți: Soga no Iname (n. 570), primul din familie care dobândește o înaltă demnitate (ōomi), s-a convertit la budism; două fiice ale sale s-au măritat cu împăratul Kimmei (531 sau 539-5714), iar trei dintre nepoții săi au domnit ca împărați (Yômei, Sușun și împărăteasa Suiko); Soga no Umako (m. 626), fiul precedentului. S-a remarcat prin construirea templului Asukadera și prin victoria pe care a repurtat-o, în 587, asupra puternicelor clanuri Mononobe și Nakatomi, care susțineau religia băștinașă șinto împotriva budismului; Emiși (m. 645), fiul lui Umako și nepotul său, Soga no Iruka (m. 645) au fost implicați într-o lovitură de stat eșuată, în urma căreia Iruka a fost ucis de prințul Naka no Ōe (viitorul împărat Tenji, 662-671), iar Emiși s-a sinucis a doua zi.