sofra sf [At: (a. 1783) URICARIUL, XXI, 368 / V: (1) (înv) sofră / Pl: ~le / E: tc sofra, ngr σοφράς] 1 (Înv; șîs ~ turcească) Masă mică, rotundă și scundă, la care se mânca șezând pe divan, pe un scăunel sau pe o rogojină (după obiceiul turcesc). 2 (Reg) Ghizd la fântână.