SOFIST, -Ă, sofiști, -ste, s. m. și f. 1. (La m.) Denumire dată în Grecia antică, în perioada clasică (sec. V î. H.) profesorilor (plătiți) de retorică și de filosofie, care foloseau ca metodă de discuție argumentarea sofistică. 2. S. m. și f. P. gener. Persoană care folosește sofismele, argumentație sofistică. – Din fr. sophiste, lat. sophista.