SOBOL s. m. 1. (Mold.) Samur. Fu priimit de împărăție cu mare cinste, îmbrăcîndu-l împăratul cu blană de sobol; care această iaste cinstea cea mai mare la turci, cîndu îmbracă pre cineva împăratul cu blană de soboli. NCL II, 292. Au triimis la Poartă poclon ... blane de spinări de soboli. NECULCE. ♦ Blană de samur. Om sprinten ... cu cojoc de soboli. M. COSTIN. O purta ... cu șlic de sobol. NECULCE. 2. (ȚR) Cîrtiță. Krotoryę. Sobolul. (...) Cîrtița. MARDARIE, 163. Sobolul iaste dihanie oarbă. E 1717, 172^v. Etimologie: (1) rus., ucr. sobol, (2) cf. bg. sobolec. Cf. c h i ț o r a n (2), g u z i u, ș o m î c (3).