Definiția cu ID-ul 47741:
Etimologice
SNAMĂ, sname, s. f. Pocitanie; monstru. (din sb. znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znamăn și znamen)
Exemple de pronunție a termenului „snamă” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1
SNAMĂ, sname, s. f. Pocitanie; monstru. (din sb. znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znamăn și znamen)