smoatic sn [At: MAT. DIALECT. I, 235 / V: ~tec, ~otic, șm~, zmoacec, zmoatăc, zm~ / Pl: ~ice / E: scr smotak „ghem, legătură”] 1-2 (Ban; Olt) Smoc de păr sau de lână. 3 (Olt; irn) Păr încâlcit, nepieptănat. 4 (Reg; îf șm~) Mănunchi. 5 (Trs; pex; îf zmoatăc) Grup de obiecte de același fel. 6 (Ban; Trs) Bulz de brânză.