smintit², ~ă [At: PSALT. HUR. 23^v/17 / V: (îvp) zm~, (înv) smen~ / Pl: ~iți, ~e / E: sminti] 1-2 a, smf Care și-a pierdut judecata din cauza unei boli mintale Si: alienat (4-5), dement (1-2), descreierat (3-4), înnebunit, nebun, săltat², sărit², scrântit, (pfm) apucat² (9-10), candriu (1-2), căpiat² (2), sonat, strecheat, (îrg) nerod, prilestit, (reg) bolând, pălăurat, primit, prost, sașiu, tuieș, zărghit, zăluzit, (fam) sifilitic. 3-4 a, smf (Fig) Care are mintea întunecată Si: rătăcit. 5-6 a, smf (Pex) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală Si: aiurea (6), aiurit (1-2), bezmetic (1), nebun, zănatic, zăpăcit, zurliu, (pop) pălăvatic, (reg) șucheat, tui⁶, țăcănit, țicnit, zălud, (fam) sanchiu, smucit (8), trăsnit, (pop) deșucheat (1). 7 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată Si: dement (4), demențial (1), nebunesc. 8 a (Îvr) Înșelat. 9 a (Înv; d. oameni sau părți ale corpului) Vătămat. 10 a (Înv; pex) Schilod. 11 a (Înv; pan; d. mecanisme) Stricat. 12 a (Îvr; d. limbă) Deformat² (7). 13 a (Înv; d. activități, procese etc.) Necorespunzător. 14-15 a, av (Îvp) Greșit (13). 16 a (Îvp) Deplasat din poziția inițială.