smerenie sf [At: COD. VOR. ² 339 / V: (înv) zm~ / Pl: ~ii / E: vsl съмѣрѥниѥ] 1 Atitudine umilă și supusă Si: umilință, (îrg) milă¹, (înv) molcomire, oviliciune, smericiune, smerire (1), (îvr) minuniciune, smerință, smeritură, (fam) spăseală, spăsenie. 2 (Înv) Modestie. 3 Sfială. 4 (Înv) Pudoare. 5 (Înv) Situație inferioară. 6 (Înv) Micșorare. 7 Respect și prețuire izvorâte din recunoașterea superiorității cuiva sau a ceva Si: (rar) smereală, (îvr) smernicie. 8 (Bis) Sentiment religios manifestat prin atașament și respect deosebit față de biserică și de practicile ei Si: credință (20) cucernicie (1), cuvioșie (3), evlavie (2), pietate, religiozitate, (liv) devoțiune (1), (rar) pioșenie, piozitate, (înv) blagocestie, blagocestvie, hristoitie, plecare, plecat¹, râvnă, râvnire, smerire (4), supunere, umiliațiune, umilitate. 10 (Înv) Pocăință.