smeci s. n. (tenis) Lovitură puternică executată deasupra capului prin care mingea este trimisă la pământ și făcută să sară departe de locul unde se află adversarul ◊ „Aici are loc primul dintre cele cinci seriale «smeci-lob» ale meciului, în care atât Năstase cât și Țiriac au creat momente de mari emoții.” R.l. 22 VII 74 p. 5 [pronunțarea corectă este smeș, dar se pronunță smeci sub influența lui meci] (din engl., fr. smash; Th. Hristea în LL 4/72 p. 596597, Al. Graur în R.lit. 12 X 72; DEX, DN3)