Smaranda Prenumele feminin care se bucură astăzi de multă popularitate Smaránda (cu variantele Zmaránda, Smarágda, Zmarágda), este o prezență mai veche în onomastica românească și corespunde masc. Smarand (de aici Smarandache, Smărăndescu etc.). A circulat la noi ipoteza că numele ar fi o creație românească din subst. smarand, o variantă a lui smarald, „piatră prețioasă strălucitoare, de culoare verde și foarte transparentă”; nu știm cît de vechi este cuvîntul în limba română, dar chiar dacă antroponimul ar fi mai nou decît presupusul său etimon românesc, ipoteza este inacceptabilă și iată de ce. Grecii foloseau de multă vreme numele Smáragdos, fem. Smarágde; atestat și la începutul epocii creștine, Smaragdos are chiar șansa să pătrundă în onomasticonul creștin și să se răspîndească prin cultul unui martir de la Roma. Nu putem nega însă faptul că frecvența mai mare a numelui în unele regiuni (de ex. în Spania, → Esmeralda) se datorește strînsei legături cu substantivul comun și deci a clarității semnificației (să nu uităm preferințele pentru nume feminine care evocă flori sau pietre prețioase). Antroponimul grecesc are într-adevăr la bază subst. smáragdos, împrumutat de romani (lat. smaragdus) și păstrat, sub diferite forme, în aproape toate limbile europene moderne. Cuvîntul grecesc, o variantă a lui máragdos, este de origine semitică și corespunde ebr. bareqet, de la baraq „strălucire”. Un hipocoristic împrumutat direct din neogreacă este Smara, care circulă la noi alături de Smărăndița, Măndița, Maranda, Manda etc. ☐ It. Smaragdo, Smaragda, bg. Smaragd, Smaragda, Smaranda, Smara, rus. Smaragd. ☐ „Smărăndița” din Amintiri din copilărie de I. Creangă.