SLUGER s. m. (Mold., ȚR) Dregător însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei cu carne (uneori cu determinantul mare). A: Sulger mare ispravnic pre toate obroacele ce să dau la cuhnele domnești si la slujitorii curții. URECHE. Pavel Rugină ce fusese sulger mare la Antioh-Vodă. NCL II, 295; cf. NCL II, 293, 300; PSEUDO-COSTIN, 19^v, 26^r; GHEORGACHI. B: Trimise aicea în țară pre Stanciul slugerul de dete veste boierilor și roșiilor. LET. ȚR, 65^r; cf. LET. ȚR, 74^v. Variante: sulger (URECHE; NCL II, 293, 295, 300; PSEUDO-COSTIN, 19^v, 26^r; GHEORGACHI). Etimologie: scr. služar. Vezi și slugerie. Cf. c l u c e r.