slobozitor, ~oare [At: CORESI, EV. 142 / V: (reg) scl~ / Pl: ~i, ~oare / E: slobozi + -tor] 1-2 smf, a (Înv) Eliberator (din robie, din închisoare, din captivitate etc.). 3 sf (Reg; șîs ~oarea boabelor) Grăunțar la moară. 4 sm (Pop) Parte a războiului de țesut, formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite, când este înlăturat, desfășurarea urzelii pe sul Si: (reg) armăsar (12), întorcător, lăsător, opritor, zatcă, zăvor. 5 sf (Reg) Opritor la joagăr. 6 s (Reg) Schimbătoare (14) 7 sn (Trs) Muierușcă. 8 sm (Înv; Bis) Mântuitor. 9 sf (Reg) Căderea apei la moară. 10 sf (Reg) Scoc. 11 sf (Reg) Loc (într-o pădure) de unde sunt împinși bușteni la vale. 12 sn (Reg; îf slobozitor) Trăgaci. 13 sn (Reg) Gealău. 14 a (Înv; d. medicamente, ceaiuri etc.) Care provoacă eliminarea din organism. 15 a (Îvr; d. surse de lumină sau de căldură) Emițător (de raze, de lumină, de căldură etc.).