situare sf [At: RUS, I. I, 60/24 / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: situa] 1 Existență într-un anumit loc Si: așezare (1), (asr) situație (1), amplasare, fixare (2), localizare, plasare, stabilire. 2 Includere într-un ansamblu, într-o categorie etc. 3 Ocupare a unui loc într-o ierarhie. 4 (Pex) Luare a unei anumite atitudini față de o problemă dată. 5 Acționare de pe o anumită poziție. 6 Existența într-un anumit moment istoric Si: așezare, amplasare, fixare, localizare, plasare, stabilire, situație.