SIRACUSA, oraș în SE Siciliei, pe țărmul M. Ionice, la 209 km SE de Palermo; 122,8 mii loc. (2003). Port comercial. Nod feroviar. Piață agricolă pentru cereale, vin, măsline ș.a. Ind. cimentului, chimică, textilă, a hârtiei, de prelucr. a lemnului și alim. Pescuit. Stațiune balneară. Turism. Muzeu de arheologie. Monumente: teatrul grec (sec. 4 î. Hr.), templul lui Apolo (sec. 6 î. Hr.), ruinele amfiteatrului roman (sec. 2 d. Hr.), catacombele creștine (sec. 4-6); catedrală (sec. 7, restaurată în sec. 17-18), biserica San Filippo Neri (1652-1770), palatele Chiaramonte, Nava și Abela (toate din sec. 14), Lanza (sec. 15), Episcopal (1618-1751) și al Senatului (1633); castelul Maniace (sec. 13). Oraș-stat (polis) întemeiat în anul 734 î. Hr. pe țărmul estic al Siciliei de coloniștii greci din Corint. Unul dintre cele mai importante orașe din Grecia Mare (în sec. 6-5 î. Hr.), reușind să respingă o forță de de invazie ateniană (415-413 î. Hr.) și să cunoască o dezvoltare deosebită în timpul domniei lui Dyonisios cel Bătrân (405-367 î. Hr.). Cucerit de romani după un memorabil asediu (213-212 î. Hr.). A cunoscut ocupația ostrogoților (sfârșitul sec. 5), bizantinilor (din 535), arabilor (din 878), iar din 1085 pe cea a normanzilor. Istoria medievală a orașului se confundă cu cea a ins. Sicilia. S. a avut de suferit de pe urma a două cutremure de pământ (1542 și 1693), precum și a unei epidemii de ciumă (1729).