SINOPTÍC, -Ă adj. (< fr., gr. synoptikos „care se vede dintr-o singură privire”) adj. 1. (Despre tabele rubrici) Care permite să se vadă dintr-o privire diferitele părți ale unui tot. 2. Meteorologie s. = ramură a meteorologiei care se ocupă de studiul legilor circulației generale a atmosferei, al factorilor care determină timpul și care elaborează metodele de prognozare a timpului. 3. Evangheliile sinoptice = primele trei evanghelii canonice (ale lui Matei, Marcu și Luca), foarte asemănătoare între ele, fapt explicat prin „teoria celor două izvoare”: Matei și Luca au avut ca sursă de inspirație textul lui Marcu; cei trei au folosit și un „izvor oral”, de unde au preluat cuvântările lui Iisus.