2 definiții pentru singuraticire
Explicative DEX
singuraticire sf [At: SBIERA, F. S. 297 / Pl: ~ri / E: singuratic] (Îvr) Singurătate (1).
Regionalisme / arhaisme
singuraticire, singuraticiri, s.f. (înv.) singurătate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: singuraticire
singuraticire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||