*sinfoníe f. (vgr. sýmphonia, de sýn, împreună, și phoné, voce V. caco-fonia, fonic, cimpoĭ). Potriveală de sunete, împreunare de sunete muzicale. Concert de instrumente muzicale. Compozitiune muzicală p. orhestră în formula sonateĭ și care cuprinde: 1) un allegro, 2) un adagio, largo saŭ andante, 3) un menuet orĭ scherzo, 4) un finale în rondel saŭ allegro viŭ: sinfoniile luĭ Haydn, Mozart, Beethoven.