SINECOLOGÍE (< gr. syn „împreună” și ecologie) s. f. Parte a ecologiei care studiază comunitățile de plante și animale (biocenoze), relațiile reciproce dintre indivizii care intră în alcătuirea biocenozelor și relațiile biocenozelor cu mediul înconjurător, spre deosebire de autoecologie, care studiază acțiunea factorilor mediului înconjurător asupra unor organisme individuale. V. și ecologie.