Definiția cu ID-ul 954222:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s. f. Figură de stil care constă în extinderea sau în restrîngerea sensului unui cuvînt, întrebuințîndu-se numirea părții în loc de numirea întregului, a particularului în locul generalului, a materiei din care e făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. sau a întregului în locul unei părți, a generalului în locul particularului etc. Printr-o sinecdocă putem folosi cuvîntul «pînză» în loc de «corabie».