2 definiții pentru sincategorematic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINCATEGOREMÁTIC, -Ă adj. 1. (log.; despre cuvinte, simboluri) care nu are semnificație luat izolat, putând însă apărea ca parte constituantă într-o expresie cu semnificație. 2. (fil.; despre infinit) care conține elemente reale, actualizate, a căror mulțime este inepuizabilă, dar care nu constituie întregul prin adiția lor. (< fr. syncatégorématique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sincategoremátic adj. m., pl. sincategoremátici; f. sg. sincategoremátică, pl. sincategoremátice

Intrare: sincategorematic
sincategorematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sincategorematic
  • sincategorematicul
  • sincategorematicu‑
  • sincategorematică
  • sincategorematica
plural
  • sincategorematici
  • sincategorematicii
  • sincategorematice
  • sincategorematicele
genitiv-dativ singular
  • sincategorematic
  • sincategorematicului
  • sincategorematice
  • sincategorematicei
plural
  • sincategorematici
  • sincategorematicilor
  • sincategorematice
  • sincategorematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)