silvoiz sn [At: CABA, SĂL. / V: sâlvai, sâlvăriță sf, silvoi, ~iș, ~iț, ~iță (A și: silvoiță), ~ă, ~oriță (A și: silvoriță), silvă, ~văiță sf, solvoiș, sulvaiz / Pl: ~uri / E: mg szilvaiz] (Trs) 1 Magiun. 2-3 Dulceață (de prune).

sâlvai sn vz silvoiz

sâlvăriță sf vz silvoiz

silvă² sf vz silvoiz

silvăiță sf vz silvoiz

silvoi sn vz silvoiz

silvoiș sn vz silvoiz

silvoiț sn vz silvoiz

silvoiță sf vz silvoiz

silvoiză sf vz silvoiz

silvoriță sf vz silvoiz

sulvaiz sn vz silvoiz

șilvoiz s vz silvoiz

SILVOIZ s. v. dulceață, magiun.

silvoiz s. v. DULCEAȚĂ. MAGIUN.

silvoiță, (silvoiz), s.f. – (reg.; gastr.) Gem de prune; magiun. – Cf. silvoiz (< magh. szilvaíz) (MDA).^[1]