silvoiz sn [At: CABA, SĂL. / V: sâlvai, sâlvăriță sf, silvoi, ~iș, ~iț, ~iță (A și: silvoiță), ~ă, ~oriță (A și: silvoriță), silvă, ~văiță sf, solvoiș, sulvaiz / Pl: ~uri / E: mg szilvaiz] (Trs) 1 Magiun. 2-3 Dulceață (de prune).

sâlvai sn vz silvoiz

sâlvăriță sf vz silvoiz

silvă² sf vz silvoiz

silvăiță sf vz silvoiz

silvoi sn vz silvoiz

silvoiș sn vz silvoiz

silvoiț sn vz silvoiz

silvoiță sf vz silvoiz

silvoiză sf vz silvoiz

silvoriță sf vz silvoiz

șilvoiz s vz silvoiz

SILVOÍZ s. v. dulceață, magiun.

silvoiz s. v. DULCEAȚĂ. MAGIUN.

silvoíță, (silvoiz), s.f. – (reg.; gastr.) Gem de prune; magiun. – Cf. silvoiz (< magh. szilvaíz) (MDA).^[1]