SILUMÍN (< fr. {i}; {s} fr. sil[icium] + [al]uminium) s. n. Aliaj de aluminiu cu 4,5-13% siliciu și cu alte adaosuri (cupru, mangan, magneziu etc.), folosit la turnarea unor piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. De asemenea, se folosește la fabricarea unor piese cu o configurație complicată, mai ales în construcția de automobile și avioane.