sikhi s. m. pl. Membri ai unei secte mahomedane din cadrul hinduismului, întemeiată de Nanak (1469-1538) sub influența lui Kabir (1440-1518), ai căror învățători, numiți guru, sunt socotiți intermediari între Dumnezeu și om. Centrul sectei este orașul Amristar din Punjab (India), unde se află celebrul „Templu de aur”. În decursul timpului, sikhismul s-a transformat în organizație militară, cu unele ramuri extremiste, care luptă pentru independența statală. – Cuv. hindus.